Dex purga, purga, definiţie purga, dex.ro Mobile

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare. (Sursa: DEX '98 )

PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger]. (Sursa: DN )

PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare) (Sursa: MDN )

purga verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) purga	purgare	purgat	purgând	singular	plural
		(a) purga	purgare	purgat	purgând	purghează	purgați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	purghez	(să) purghez	purgam	purgai	purgasem
	a II-a (tu)	purghezi	(să) purghezi	purgai	purgași	purgaseși
	a III-a (el, ea)	purghează	(să) purgheze	purga	purgă	purgase
plural	I (noi)	purgăm	(să) purgăm	purgam	purgarăm	purgaserăm, purgasem*
	a II-a (voi)	purgați	(să) purgați	purgați	purgarăți	purgaserăți, purgaseți*
	a III-a (ei, ele)	purghează	(să) purgheze	purgau	purgară	purgaseră

* Formă nerecomandată