A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură
A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preț greșeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăți pe nedrept
A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba
A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)
A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja
A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva)
A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva)
A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) a certa pe cineva, a-i face reproșuri
A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare
A lua purceaua de coadă = a se îmbăta
A nu face (mulți) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva)
A prinde prepelița (sau purceaua) de coadă = a se îmbăta
A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată
A purja balastul = a goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine
A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva
A purta (o) conversație = a conversa
A purta (o) discuție = a discuta
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A purta portul (cuiva) = a se asemăna, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva
A purta răspunderea = a fi răspunzător
A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas
A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi
A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva
A se lua cu binele pe lângă cineva = a se purta frumos cu cineva, a-l linguși pentru a-i câștiga bunăvoința
A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva
A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său = a purta (pe cineva) de colo până colo
A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv
A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva)
A umbla cu (sau a avea) două proțapuri la car = a fi pregătit pentru orice eventualitate
A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții
A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti
A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba purtarea sau atitudinea față de cineva, devenind mai aspru
A ține cuiva (sau, , a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța
A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni
PUR1,puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. porrum. (Sursa: DEX '98 )
PUR2, -Ă,puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur. (Sursa: DEX '98 )
PUR, -Ăadj.1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur]. (Sursa: DN )
PUR adj. 1. v. neamestecat. 2. v. natural. 3. v. nativ. 4. v. curat. 5. curat, natural, neamestecat, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.)6. v. limpede. 7. v. curat. 8. v. senin. 9. v. clar. 10. ideal, platonic, (fig.) curat. (Dragoste ~.) (Sursa: Sinonime )
pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur. – Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s. f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s. n.; purist, s. m. (Sursa: DER )
pur adj. m., pl. puri; f. sg. púră, pl. púre (Sursa: Ortografic )
pur s. m., pl. puri (Sursa: Ortografic )
PUR1 ~im. Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate și flori roz sau roșii, dispuse în umbele. /< cf. lat. porrum (Sursa: NODEX )
PUR2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substanțe etc.) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fără defecte fizice; fără pete; nepătat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit și neprihănit; cast. 4) Care corespunde realității obiective; veritabil; autentic; adevărat; *~ și simplu a) iaca așa; uite așa; b) nimic altceva decât. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate bună; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur (Sursa: NODEX )
EPPUR (E PUR) SI MUOVE (it.) și totuși de mișcă – Cuvinte pe care le-ar fi murmurat Galileo Galilei după ce, constrâns de biserică, s-a dezis în public de teoria sa heliocentrică. Exprimă convingerea neclintită în adevărul opiniei susținute. (Sursa: DE )
