PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
PUPĂÍ vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.) (Sursa: Sinonime )
PUPĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. (Sursa: Sinonime )
pupăí vb., ind. prez. 3 sg. pupăiéște, imperf. 3 sg. pupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pupăiáscă (Sursa: Ortografic )
A PUPĂÍ pers. 3 ~iéște intranz. (despre pupeze) A scoate sunete înfundate, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „pu-pu-pup”. /pup + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
| pupăi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) pupăi | pupăire | pupăit | pupăind | singular | plural |
| pupăiește | pupăiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | pupăiesc | (să) pupăiesc | pupăiam | pupăii | pupăisem |
| a II-a (tu) | pupăiești | (să) pupăiești | pupăiai | pupăiși | pupăiseși |
| a III-a (el, ea) | pupăiește | (să) pupăiască | pupăia | pupăi | pupăise |
| plural | I (noi) | pupăim | (să) pupăim | pupăiam | pupăirăm | pupăiserăm, pupăisem* |
| a II-a (voi) | pupăiți | (să) pupăiți | pupăiați | pupăirăți | pupăiserăți, pupăiseți* |
| a III-a (ei, ele) | pupăiesc | (să) pupăiască | pupăiau | pupăiră | pupăiseră |
* Formă nerecomandată
