PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif. (Sursa: DEX '98 )
PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi]. (Sursa: DN )
PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr. punitif) (Sursa: MDN )
PUNITÍV adj. v. pedepsitor. (Sursa: Sinonime )
punitív adj. m., pl. punitívi; f. sg. punitívă, pl. punitíve (Sursa: Ortografic )
PUNITÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care pedepsește; care are scopul de a pedepsi. /<fr. punitif (Sursa: NODEX )
| punitiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | punitiv | punitivul | punitivă | punitiva |
| plural | punitivi | punitivii | punitive | punitivele |
| genitiv-dativ | singular | punitiv | punitivului | punitive | punitivei |
| plural | punitivi | punitivilor | punitive | punitivelor |
| vocativ | singular | punitivule | punitivo |
| plural | punitivilor | punitivelor |
