A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș
A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit
A fi gros la pungă = a fi foarte bogat
A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom
A nu avea para chioară sau (rar) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban
A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani
A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani
Gros la pungă = bogat
Subțire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit
Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani
PÚNGĂ,pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
PÚNGĂ ~gif. 1) Săculeț (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. ◊ A fi gras la ~ a fi bogat. A-și umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (saua-și desface) ~ga a fi darnic. A-și strânge ~ga a face mai puține cheltuieli. A face (saua strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi (Sursa: NODEX )
PUNGA-BÁBEI s. v. tătăiș, turtă. (Sursa: Sinonime )
PUNGA-BOÁȘELOR s. v. scrot. (Sursa: Sinonime )
PUNGA-PÓPII s. v. punguliță, traista-ciobanului. (Sursa: Sinonime )
PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită. (Sursa: Sinonime )
púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut). (Sursa: DER )
púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi (Sursa: Ortografic )
