Dex.Ro Mobile
PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș. (Sursa: DEX '98 )

PUNGĂȘÍ vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (înv.) a(-l) pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~ în tranzacția încheiată?) (Sursa: Sinonime )

pungășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășeáscă (Sursa: Ortografic )

A PUNGĂȘÍ ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pungăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pungăși pungășire pungășit pungășind singular plural
pungășește pungășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pungășesc (să) pungășesc pungășeam pungășii pungășisem
a II-a (tu) pungășești (să) pungășești pungășeai pungășiși pungășiseși
a III-a (el, ea) pungășește (să) pungășească pungășea pungăși pungășise
plural I (noi) pungășim (să) pungășim pungășeam pungășirăm pungășiserăm, pungășisem*
a II-a (voi) pungășiți (să) pungășiți pungășeați pungășirăți pungășiserăți, pungășiseți*
a III-a (ei, ele) pungășesc (să) pungășească pungășeau pungăși pungășiseră
* Formă nerecomandată