A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva
A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună
A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute
A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac
A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta
A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic
A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile
A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune
A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună
A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scăpa gura = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva)
Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză)
PÚNAs.f. Semideșert rece în Anzi, situat la mari altitudini, cu o vegetație rară alcătuită din smocuri de graminee și boschete de arbuști spinoși. [< sp., fr. puna]. (Sursa: DN )
PÚNA s.f. Semideșert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetație rară, din smocuri de graminee și boschete de arbuști spinoși. (cf. sp., fr. puna) (Sursa: MDN )
