Dex.Ro Mobile
PUNCTUÁL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct). (Sursa: DEX '98 )

PUNCTUÁL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărât, determinat. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale]. (Sursa: DN )

PUNCTUÁL, -Ă adj. 1. (și adv.) care respectă întocmai termenul fixat; făcut la momentul hotărât; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arată că acțiunea se referă la un singur moment al desfășurării. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, după fr. poncuel) (Sursa: MDN )

PUNCTUÁL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~-.) (Sursa: Sinonime )

Punctual ≠ nepunctual (Sursa: Antonime )

punctuál adj. m. (sil. punc-tu-al), pl. punctuáli; f. sg. punctuálă, pl. punctuále (Sursa: Ortografic )

PUNCTUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă grijă și corectitudine în realizarea datoriilor și promisiunilor; cu responsabilitate și exactitate. 2) și adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. -tu-al] /punct + suf. ~al (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
punctual   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular punctual punctualul punctua punctuala
plural punctuali punctualii punctuale punctualele
genitiv-dativ singular punctual punctualului punctuale punctualei
plural punctuali punctualilor punctuale punctualelor
vocativ singular punctualule punctualo
plural punctualilor punctualelor