Dex.Ro Mobile
PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț. (Sursa: DEX '98 )

PUFULÉȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum hous-tonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.). (Sursa: Sinonime )

pufuléț (pene mici, peri fini) s. n. (Sursa: Ortografic )

pufuléț (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufuléțe (Sursa: Ortografic )

PUFULÉȚ ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze ovale și cu flori de culoare albastră sau albe, cultivată în scop decorativ. 2) Produs alimentar în formă de tubușoare, preparat din mălai cu adaos de cașcaval. /puf + suf. ~uleț (Sursa: NODEX )

PUFULÉȚI s. pl. v. pejmă. (Sursa: Sinonime )

pufuléți (bot., alim.) s. m. pl. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pufuleț (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pufuleț pufulețul
plural pufuleți pufuleții
genitiv-dativ singular pufuleț pufulețului
plural pufuleți pufuleților
vocativ singular
plural

pufuleț (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pufuleț pufulețul
plural pufulețe pufulețele
genitiv-dativ singular pufuleț pufulețului
plural pufulețe pufulețelor
vocativ singular
plural