Dex prunduit, prunduit, definiţie prunduit, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui. (Sursa: DEX '98 )

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A PRUNDUÍ ~iésc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.) (Sursa: Sinonime )

prunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

prundui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prundui	prunduire	prunduit	prunduind	singular	plural
		(a) prundui	prunduire	prunduit	prunduind	prunduiește	prunduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prunduiesc	(să) prunduiesc	prunduiam	prunduii	prunduisem
	a II-a (tu)	prunduiești	(să) prunduiești	prunduiai	prunduiși	prunduiseși
	a III-a (el, ea)	prunduiește	(să) prunduiască	prunduia	prundui	prunduise
plural	I (noi)	prunduim	(să) prunduim	prunduiam	prunduirăm	prunduiserăm, prunduisem*
	a II-a (voi)	prunduiți	(să) prunduiți	prunduiați	prunduirăți	prunduiserăți, prunduiseți*
	a III-a (ei, ele)	prunduiesc	(să) prunduiască	prunduiau	prunduiră	prunduiseră

* Formă nerecomandată

prunduit adjectiv		masculin		feminin
prunduit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prunduit	prunduitul	prunduită	prunduita
nominativ-acuzativ	plural	prunduiți	prunduiții	prunduite	prunduitele
genitiv-dativ	singular	prunduit	prunduitului	prunduite	prunduitei
genitiv-dativ	plural	prunduiți	prunduiților	prunduite	prunduitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—