Dex prudent, prudent, definiţie prudent, dex.ro Mobile

A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie
A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție
A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă
A-și păzi treaba = a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat
A-și teme (sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile
Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar
cu frică, cu prudență etc. A dormi iepurește = a dormi foarte ușor, sculându-se la cel mai mic zgomot

PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

PRUDÉNT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

PRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis (Sursa: NODEX )

prudent adjectiv		masculin		feminin
prudent adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prudent	prudentul	prudentă	prudenta
nominativ-acuzativ	plural	prudenți	prudenții	prudente	prudentele
genitiv-dativ	singular	prudent	prudentului	prudente	prudentei
genitiv-dativ	plural	prudenți	prudenților	prudente	prudentelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—