PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. (Sursa: DEX '98 )
PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia]. (Sursa: DN )
PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza) (Sursa: MDN )
PRUDÉNȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.) (Sursa: Sinonime )
Prudență ≠ imprudență (Sursa: Antonime )
prudénță s. f., g.-d. art. prudénței (Sursa: Ortografic )
PRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter prudent; precauție; circumspecție. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauție; circumspecție. [G.-D. prudenței] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza (Sursa: NODEX )
| prudență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prudență | prudența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prudențe | prudenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | prudență, prudențo |
| plural | — |
