PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. (Sursa: DEX '98 )
PROZÓDIC, -Ă adj. Referitor la prozodie, de prozodie. [Var. prosodic, -ă adj. / cf. fr. prosodique]. (Sursa: DN )
PROZÓDIC, -Ă adj. referitor la prozodie. (< fr. prosodique) (Sursa: MDN )
PROZÓDIC adj. v. ortografic. (Sursa: Sinonime )
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. sg. prozódică, pl. prozódice (Sursa: Ortografic )
PROZÓDIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de prozodie; propriu prozodiei. /<fr. prosodique (Sursa: NODEX )
| prozodic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prozodic | prozodicul | prozodică | prozodica |
| plural | prozodici | prozodicii | prozodice | prozodicele |
| genitiv-dativ | singular | prozodic | prozodicului | prozodice | prozodicei |
| plural | prozodici | prozodicilor | prozodice | prozodicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
