PROZELÍT, -Ă,prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. (Sursa: DEX '98 )
PROZELÍT, -Ăs.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos]. (Sursa: DN )
PROZELÍT, -Ăs. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos) (Sursa: MDN )
prozelít s. m., pl. prozelíți (Sursa: Ortografic )
PROZELÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) rel. Persoană convertită de curând la o altă credință; neofit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; neofit. /<fr. prosélyte, lat. proselytus (Sursa: NODEX )
