PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. (Sursa: DEX '98 )
PROZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Scriitor de proză. [Cf. fr. prosateur]. (Sursa: DN )
PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur) (Sursa: MDN )
PROZATÓR s. (LIT.) (înv.) prozaist. (Un ~ clasic.) (Sursa: Sinonime )
prozatór s. m., pl. prozatóri (Sursa: Ortografic )
PROZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de opere literare în proză. /<fr. prosateur (Sursa: NODEX )
prozatoáre s. f., g.-d. art. prozatoárei; pl. prozatoáre (Sursa: Ortografic )
| prozator substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prozator | prozatorul | prozatoare | prozatoarea |
| plural | prozatori | prozatorii | prozatoare | prozatoarele |
| genitiv-dativ | singular | prozator | prozatorului | prozatoare | prozatoarei |
| plural | prozatori | prozatorilor | prozatoare | prozatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
