PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. (Sursa: DEX '98 )
PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme (Sursa: NODEX )
PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo]. (Sursa: DN )
PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme) (Sursa: MDN )
PROZAÍSM s. v. banalitate. (Sursa: Sinonime )
prozaísm s. n. (Sursa: Ortografic )
| prozaism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prozaism | prozaismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prozaism | prozaismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
