PROXIMITÁTE s. f. (Livr.) Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. – Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. (Sursa: DEX '98 )
PROXIMITÁTE f. Caracter proxim. /<lat. proximitas, ~atis, fr. proximité (Sursa: NODEX )
PROXIMITÁTE s.f. (Rar) Apropiere imediată, vecinătate. [Cf. fr. proximité, lat. proximitas]. (Sursa: DN )
PROXIMITÁTE s. f. apropiere imediată (în spațiu, timp, rang). (< fr. proximité, lat. proximitas) (Sursa: MDN )
PROXIMITÁTE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate. (Sursa: Sinonime )
proximitáte s. f., g.-d. art. proximității (Sursa: Ortografic )
| proximitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | proximitate | proximitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | proximități | proximității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | proximitate, proximitateo |
| plural | — |
