PRÓVĂ s. f. v. proră. (Sursa: DEX '98 )
PRÓVĂ s.f. v. proră. (Sursa: DN )
PRÓVĂ s. f. elem. proră. (Sursa: MDN )
próvă v. proră (Sursa: Ortografic )
| provă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | provă | prova |
| plural | prove | provele |
| genitiv-dativ | singular | prove | provei |
| plural | prove | provelor |
| vocativ | singular | provă, provo |
| plural | provelor |
