PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROVOCÁRE s.f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; (spec.) ațâțare, instigare. [< provoca]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROVOCÁRE s. f. 1. acțiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui a***t. (< provoca) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuțire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) 4. chemare, invitare. (~ cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stârnire. (~ unei stări de ...) 6. cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PROVOCÁRE s. v. raportare, referință, refe-rire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

provocáre s. f., g.-d. art. provocării; pl. provocări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard