Dex provocare, provocare, definiţie provocare, dex.ro Mobile

A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; a primi provocarea (cuiva)
a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel

PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. (Sursa: DEX '98 )

PROVOCÁRE s.f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; (spec.) ațâțare, instigare. [< provoca]. (Sursa: DN )

PROVOCÁRE s. f. 1. acțiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui a***t. (< provoca) (Sursa: MDN )

PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuțire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) 4. chemare, invitare. (~ cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stârnire. (~ unei stări de ...) 6. cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.) (Sursa: Sinonime )

PROVOCÁRE s. v. raportare, referință, refe-rire. (Sursa: Sinonime )

provocáre s. f., g.-d. art. provocării; pl. provocări (Sursa: Ortografic )

PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. (Sursa: DEX '98 )

A PROVOCÁ provóc tranz. 1) (ființe) A aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A e****a prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulți bărbați. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare (Sursa: NODEX )

PROVOCÁ vb. I. tr. 1. A întărâta, a ațâța. ♦ A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga. 2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intenție; a stârni. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [P.i. provóc, 3,6 -oácă. / < fr. provoquer, it., lat. provocare]. (Sursa: DN )

PROVOCÁ vb. tr. 1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga. 2. a cauza, a determina. 3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< fr. provoquer, lat. provocare) (Sursa: MDN )

PROVOCÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuți. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. v. aduce. 7. v. stârni. 8. a isca, a naște, a produce, a ridica, a stârni. (Expoziția a ~ multe discuții.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.) (Sursa: Sinonime )