A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; a provoca (pe cineva)
A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț
A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri
A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; a primi provocarea (cuiva)
A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, , creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit
A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă)
De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva)
S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă! 2) A provoca, a da naștere la...
a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel
a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă
băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie
lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi
PROVOCÁ,provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. (Sursa: DEX '98 )
PROVOCÁvb. I. tr.1. A întărâta, a ațâța. ♦ A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga. 2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intenție; a stârni. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [P.i. provóc, 3,6 -oácă. / < fr. provoquer, it., lat. provocare]. (Sursa: DN )
PROVOCÁvb. tr. 1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga. 2. a cauza, a determina. 3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< fr. provoquer, lat. provocare) (Sursa: MDN )
PROVOCÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuți. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.)4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.)5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.)6. v. aduce. 7. v. stârni. 8. a isca, a naște, a produce, a ridica, a stârni. (Expoziția a ~ multe discuții.)9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.)11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.) (Sursa: Sinonime )
PROVOCÁ vb. v. raporta, referi. (Sursa: Sinonime )
provocá vb., ind. prez. 1 sg. provóc, 3 sg. și pl. provoácă (Sursa: Ortografic )
A PROVOCÁ provóctranz. 1) (ființe) A aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A e****a prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulți bărbați. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare (Sursa: NODEX )
