PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROVENIÉNȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

proveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROVENIÉNȚĂ ~e f. Aparență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard