PROTUBERÁNȚĂ,protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. (Sursa: DEX '98 )
PROTUBERÁNȚĂs.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. (Sursa: DN )
PROTUBERÁNȚĂs. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. ♦ (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia) (Sursa: MDN )
PROTUBERÁNȚĂ s. 1. proeminență, (pop.) bulbu-cătură. (~ anatomică.)2. v. ieșitură. (Sursa: Sinonime )
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe (Sursa: Ortografic )
PROTUBERÁNȚĂ ~ef. 1) Parte proeminentă; ridicătură; proeminență; convexitate. 2) astr. Nor de gaz incandescent care se formează pe marginea discului solar. /<fr. protubérance (Sursa: NODEX )
