PROTESTATÁR, -Ă,protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. (Sursa: DEX '98 )
PROTESTATÁR, -Ăadj. Care conține un protest; de protest. // s.m. și f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire]. (Sursa: DN )
PROTESTATÁR, -Ăadj., s. m. f. (cel) care protestează. (< fr. protestataire) (Sursa: MDN )
PROTESTATÁR adj., s. contestatar, (înv.) malcontent, protestant. (Un ~ social; mișcare ~.) (Sursa: Sinonime )
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. sg. protestatáră, pl. protestatáre (Sursa: Ortografic )
PROTESTATÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care conține un protest; de protest. Declarație ~ă. 3) și substantival Care participă la o acțiune de protest; aflat în protest. /<fr. protestataire (Sursa: NODEX )