Dex.Ro Mobile
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. (Sursa: DEX '98 )

PROTÉIC, -Ă adj. Care se referă la proteine; proteinic. ♦ Care își modifică necontenit forma; nestatornic. [Pron. -te-ic. / < fr. protéique]. (Sursa: DN )

PROTÉIC, -Ă adj. 1. care își modifică necontenit forma, variabil. 2. care conține proteine sau protide; proteinic. (< fr. protéique) (Sursa: MDN )

protéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. protéici; f. sg. protéică, pl. protéice (Sursa: Ortografic )

PROTÉIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de proteină sau de proteide; propriu proteinei sau proteidei. 2) Care conține proteine sau proteide. 3) (despre unele substanțe) Care își modifică permanent forma. [Sil. -te-ic] /<fr. proteíque (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
proteic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proteic proteicul proteică proteica
plural proteici proteicii proteice proteicele
genitiv-dativ singular proteic proteicului proteice proteicei
plural proteici proteicilor proteice proteicelor
vocativ singular
plural