PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la e*********e externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROSTRÁȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROSTRÁȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROSTRÁȚIE s. v. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prostráție s. f. (sil. -ți-e), art. prostráția (sil. -ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROSTRÁȚIE ~i f. Stare (patologică) manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie. /<lat. prostratio, ~onis, fr. prostration (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard