PROSTÍT, -Ă,prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti. (Sursa: DEX '98 )
PROSTÍT adj. 1. v. îndobitocit. 2. v. înșelat. (Sursa: Sinonime )
PROSTÍT s. v. înșelare. (Sursa: Sinonime )
PROSTÍ1,prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost. (Sursa: DEX '98 )
PROSTÍ2,prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. (Sursa: DEX '98 )
A PROSTÍ ~ésctranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înșelând). /Din prost (Sursa: NODEX )
A SE PROSTÍ mă ~éscintranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligența; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost (Sursa: NODEX )
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înșela.5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.) (Sursa: Sinonime )
PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerși, demisiona, milogi. (Sursa: Sinonime )
prostí (a deveni prost, a cerși) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prosteáscă (Sursa: Ortografic )
