PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 )
PROSTÍME f. înv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloată. /prost + suf. ~ime (Sursa: NODEX )
PROSTÍME s. v. gloată. (Sursa: Sinonime )
PROSTÍME s. v. dobitocie, ignoranță, imbe-cilitate, incultură, modestie, neghio-bie, nepricepere, nerozie, neștiință, prosteală, prostie, simplicitate, simpli-tate, tâmpenie. (Sursa: Sinonime )
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii (Sursa: Ortografic )
| prostime substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prostime | prostimea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | prostimi | prostimii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | prostime, prostimeo |
| plural | — |
