PROSTERNÁRE,prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. (Sursa: DEX '98 )
PROSTERNÁREs.f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; închinare; prosternație. [< prosterna]. (Sursa: DN )
PROSTERNÁRE s. închinare, înclinare, plecare, (rar) prosternație. (~ adâncă a cuiva în fața unei persoane.) (Sursa: Sinonime )
prosternáre s. f. (sil. mf. -ster-), g.-d. art. prosternării; pl. prosternări (Sursa: Ortografic )
PROSTERNÁ,prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner. (Sursa: DEX '98 )
A SE PROSTERNÁ mă prostérnintranz. 1) A se închina adânc (în semn de respect deosebit, de adorație sau de umilință). 2) fig. A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se pocloni. [Și prosternez] /<fr. prosterner (Sursa: NODEX )
PROSTERNÁvb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere]. (Sursa: DN )
PROSTERNÁvb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere) (Sursa: MDN )
PROSTERNÁ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în fața lui.) (Sursa: Sinonime )
prosterná vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez. 1 sg. prostérn/prosternéz, 3 sg. și pl. prostérnă/prosterneáză (Sursa: Ortografic )
