PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. (Sursa: DEX '98 )
prospătúră s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri (Sursa: Ortografic )
PROSPĂTÚRĂ ~i f. pop. Aliment proaspăt. /proaspăt + suf. ~ură (Sursa: NODEX )
| prospătură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prospătură | prospătura |
| plural | prospături | prospăturile |
| genitiv-dativ | singular | prospături | prospăturii |
| plural | prospături | prospăturilor |
| vocativ | singular | prospătură, prospăturo |
| plural | prospăturilor |
