Dex.Ro Mobile
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. (Sursa: DEX '98 )

PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus]. (Sursa: DN )

PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie) (Sursa: MDN )

PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.) (Sursa: Sinonime )

proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse (Sursa: Ortografic )

PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). (Sursa: DEX '98 )

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afișând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din țară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activități etc.) A pune sub interdicție; a interzice. /<fr. proscrire (Sursa: NODEX )

PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere]. (Sursa: DN )

PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire) (Sursa: MDN )

PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dezaproba. (Sursa: Sinonime )

proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. și pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
proscrie   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proscrie proscriere proscris proscriind singular plural
proscrie proscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proscriu (să) proscriu proscriam proscrisei proscrisesem
a II-a (tu) proscrii (să) proscrii proscriai proscriseși proscriseseși
a III-a (el, ea) proscrie (să) proscrie proscria proscrise proscrisese
plural I (noi) proscriem (să) proscriem proscriam proscriserăm proscriseserăm, proscrisesem*
a II-a (voi) proscrieți (să) proscrieți proscriați proscriserăți proscriseserăți, proscriseseți*
a III-a (ei, ele) proscriu (să) proscrie proscriau proscriseră proscriseseră
* Formă nerecomandată

proscris   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proscris proscrisul proscri proscrisa
plural proscriși proscrișii proscrise proscrisele
genitiv-dativ singular proscris proscrisului proscrise proscrisei
plural proscriși proscrișilor proscrise proscriselor
vocativ singular
plural