Dex.Ro Mobile
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. (Sursa: DEX '98 )

PROSCOMÍDIE s. (BIS.) jertfelnic. (Sursa: Sinonime )

proscomídie (proscomídii), s. f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul). (Sursa: DER )

proscomídie s. f. (sil. -di-e), art. proscomídia (sil. -di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (sil. -di-i-) (Sursa: Ortografic )

PROSCOMÍDIE ~i f. bis. 1) Parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2) Masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie. /<sl. proskomidija (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
proscomidie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proscomidie proscomidia
plural proscomidii proscomidiile
genitiv-dativ singular proscomidii proscomidiei
plural proscomidii proscomidiilor
vocativ singular proscomidie, proscomidio
plural proscomidiilor

proscomidie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proscomidie proscomidia
plural proscomidii proscomidiile
genitiv-dativ singular proscomidii proscomidiei
plural proscomidii proscomidiilor
vocativ singular proscomidie, proscomidio
plural proscomidiilor