PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. (Sursa: DEX '98 )
PROROGÁȚIE s.f. Prorogare. [Gen. -iei. / cf. fr. prorogation, lat. prorogatio]. (Sursa: DN )
PROROGÁȚIE s. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio) (Sursa: MDN )
PROROGÁȚIE s. v. prorogare. (Sursa: Sinonime )
prorogáție s. f. (sil. -ți-e), art. prorogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| prorogație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prorogație | prorogația |
| plural | prorogații | prorogațiile |
| genitiv-dativ | singular | prorogații | prorogației |
| plural | prorogații | prorogațiilor |
| vocativ | singular | prorogație, prorogațio |
| plural | prorogațiilor |
