PRÓPTĂ,propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PROPTÉA,proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PROPTEÁLĂ,proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
PRÓPTĂ ~ef. v. PROPTEA. ◊ A se pune ~ cuiva a se opune. /v. a propti (Sursa: NODEX )
PROPTEÁ ~élef. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti (Sursa: NODEX )
PRÓPTĂ s. v. pop, proptea, protecție, reazem, sprijin, susținere. (Sursa: Sinonime )