PROPTÉA, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROPTEÁ s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PROPTEÁ s. v. prăjină. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PROPTÍ ~ésc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE PROPTÍ mă ~ésc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PROPTEÁ ~éle f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PROPTÍ vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PROPTÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

proptí (proptésc, proptít), vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

proptí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. și pl. propteáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard