PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROPOVĂDUÍRE s. 1. (BIS.) predicare, propagare, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.) 2. v. răspândire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PROPOVĂDUÍ ~iésc 1. tranz. (idei, concepții etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. 2. intranz. bis. A rosti o predică. /<sl. propovĕdovati (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PROPOVĂDUÍ vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creștinismul.) 2. v. răspândi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PROPOVĂDUÍ vb. v. declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înscăuna, întrona, învesti, mărturisi, numi, proclama, pune, revela, spovedi, spune, unge. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

propovăduí (propovăduiésc, propovăduít), vb. – A predica. – Var. propovedui. Sl. propovĕdati (Cihac, II, 395). – Der. propovedanie, s. f. (predică; orație funebră), din sl. propovĕdanije, înv.; propovednic, s. m. (propovăduitor; predicator), din sl. propovĕdĭnikŭ, înv. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

propovăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. propovăduiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard