PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PRONÁȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pământului]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

pronáție s. f. (sil. -ți-e), art. pronáția (sil. -ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard