Dex promulga, promulga, definiţie promulga, dex.ro Mobile

PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. (Sursa: DEX '98 )

PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer]. (Sursa: DN )

PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare) (Sursa: MDN )

A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare (Sursa: NODEX )

promulga verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) promulga	promulgare	promulgat	promulgând	singular	plural
		(a) promulga	promulgare	promulgat	promulgând	promulgă	promulgați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	promulg	(să) promulg	promulgam	promulgai	promulgasem
	a II-a (tu)	promulgi	(să) promulgi	promulgai	promulgași	promulgaseși
	a III-a (el, ea)	promulgă	(să) promulge	promulga	promulgă	promulgase
plural	I (noi)	promulgăm	(să) promulgăm	promulgam	promulgarăm	promulgaserăm, promulgasem*
	a II-a (voi)	promulgați	(să) promulgați	promulgați	promulgarăți	promulgaserăți, promulgaseți*
	a III-a (ei, ele)	promulgă	(să) promulge	promulgau	promulgară	promulgaseră

* Formă nerecomandată