PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROMONTÓRIU s. (GEOGR.) (rar) piept. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PROMONTÓRIU s. v. masiv, munte. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

promontóriu (geogr., med.) s. n. [-riu pron. -riu], art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (sil. -ri-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROMONTÓRIU ~i n. Fâșie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard