A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2) (la ) Dulciuri, bomboane, zaharicale
A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
PROMÍS, -Ă,promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite. (Sursa: DEX '98 )
promís adj. m., pl. promíși; f. sg. promísă, pl. promíse (Sursa: Ortografic )
PROMÍTE,promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. (Sursa: DEX '98 )
A PROMÍTE promíttranz. 1) A consimți să dea în mod verbal; a făgădui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre (Sursa: NODEX )
PROMÍTEvb. III. tr.1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui. 2. (Fig.) A da speranțe; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere, cf. fr. promettre]. (Sursa: DN )
PROMÍTEvb. tr. 1. a-și lua obligația, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranțe; a oferi perspective promițătoare. (< lat. promittere, fr. promettre) (Sursa: MDN )
PROMÍTE vb. v. angaja. (Sursa: Sinonime )
PROMÍTE vb. v. anticipa, anunța, prevesti, vesti. (Sursa: Sinonime )
promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite. – Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis. (Sursa: DER )
promíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. promítă; part. promís (Sursa: Ortografic )
