PROMÉȚIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din germ. Promethium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROMÉȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

proméțiu s. n. [-țiu pron. -țĩu], art. proméțiul; simb. Pm (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROMÉȚIU (‹ germ.; {s} n. pr. Prometeu) s. n. Element chimic (Pm; nr. at. 61, m. at. 145) din familia lantanidelor; obținut pe cale artificială la fisiunea izotopului U 235 în reactoarele nucleare. Este radioactiv; cel mai stabil izotop P145 are perioada de înjumătățire de c. 18 ani. Izotopul P147 este folosit la luminofori și la bateriile atomice miniaturale. (Sursa: DE ) Copy to clipboard