Dex.Ro Mobile
PROLÓG1, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. (Sursa: DEX '98 )

PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue. (Sursa: DEX '98 )

PROLÓG s.m. (Lit.) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales în teatrul antic). [< lat. prologus, cf. fr. prologue, it. prologo]. (Sursa: DN )

PROLÓG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte care servește ca introducere la o piesă de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefață. [Cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – înainte, logos – vorbire]. (Sursa: DN )

PROLÓG1 s. m. (la romani) actor care recita prologul2(1) unei piese de teatru. (< lat. prologus, fr. prologue) (Sursa: MDN )

PROLÓG2 s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul. 2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acțiunea; (p. ext.) introducere, prefață. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos) (Sursa: MDN )

PROLÓG s. (BIS.) (înv.) prologar. (Sursa: Sinonime )

Prolog ≠ epilog (Sursa: Antonime )

prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde viețile sfinților; prologar; biografia unui sfânt. (Sursa: DAR )

prológ (-oáge), s. n. – Viața sfinților. Ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s. n. (prefață), der. prologa, vb. (a scrie un prolog). (Sursa: DER )

prológ (actor) s. m., pl. prológi (Sursa: Ortografic )

prológ (parte introductivă) s. n., pl. prológuri (Sursa: Ortografic )

PROLÓG1 ~gi m. (în teatrul antic) Actor care recită partea introductivă a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue (Sursa: NODEX )

PROLÓG2 ~uri n. 1) (în teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductivă a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață. /<fr. prologue, lat. prologus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prolog (actor)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prolog prologul
plural prologi prologii
genitiv-dativ singular prolog prologului
plural prologi prologilor
vocativ singular
plural

prolog (introducere)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prolog prologul
plural prologuri prologurile
genitiv-dativ singular prolog prologului
plural prologuri prologurilor
vocativ singular
plural

prolog (prologar)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prolog prologul
plural proloage proloagele
genitiv-dativ singular prolog prologului
plural proloage proloagelor
vocativ singular
plural