PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. (Sursa: DEX '98 )
PROLIFICÁRE s.f. Naștere a unui lujer cu frunze, din floare. [< prolific, după fr. prolifération]. (Sursa: DN )
PROLIFICÁRE s. f. (bot.) stare a unui organ prolifer. (după fr. prolification) (Sursa: MDN )
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificării; pl. prolificări (Sursa: Ortografic )
prolificá, pers. 3 sg. prolifícă, vb. I (înv.; despre plante) a încolți; a se înmulți. (Sursa: DAR )
| prolifica verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) prolifica | prolificare | prolificat | prolificând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | prolifică | (să) prolifice | prolifica | prolifică | prolificase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | prolifică | (să) prolifice | prolificau | prolificară | prolificaseră |
| prolificare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prolificare | prolificarea |
| plural | prolificări | prolificările |
| genitiv-dativ | singular | prolificări | prolificării |
| plural | prolificări | prolificărilor |
| vocativ | singular | prolificare, prolificareo |
| plural | prolificărilor |
