Dex.Ro Mobile
prolificá, pers. 3 sg. prolifícă, vb. I (înv.; despre plante) a încolți; a se înmulți. (Sursa: DAR )

PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. (Sursa: DEX '98 )

PROLÍFIC ~că (~ci, ~ce) (despre ființe) Care are proprietatea de a se înmulți ușor și repede; productiv; fecund. /<fr. prolifique (Sursa: NODEX )

PROLÍFIC, -Ă adj. Care se poate înmulți ușor și repede. [< fr. prolifique]. (Sursa: DN )

PROLÍFIC, -Ă adj. 1. care se mulțumește foarte repede; prolifer (1). 2. (fam.) fecund, bogat (în), abundent. (< fr. prolifique) (Sursa: MDN )

PROLÍFIC adj. 1. prăsitor, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilos. (Animale sterpe și animale ~.) 2. v. fecund. 3. fecund, prodigios, productiv. (Un scriitor ~.) (Sursa: Sinonime )

prolífic adj. m., pl. prolífici; f. sg. prolífică, pl. prolífice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
prolific   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prolific prolificul prolifică prolifica
plural prolifici prolificii prolifice prolificele
genitiv-dativ singular prolific prolificului prolifice prolificei
plural prolifici prolificilor prolifice prolificelor
vocativ singular
plural

prolifica   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prolifica prolificare prolificat prolificând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) prolifi (să) prolifice prolifica prolifică prolificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) prolifi (să) prolifice prolificau prolifica prolificaseră