PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. (Sursa: DEX '98 )
PROLIFERÁȚIE s.f. Proliferare. [Gen. -iei, var. proliferațiune s.f. / < fr. prolifération]. (Sursa: DN )
PROLIFERÁȚIE s. f. proliferare; proligerație. (< fr. prolifération, lat. proliferatio) (Sursa: MDN )
PROLIFERÁȚIE s. v. proliferare. (Sursa: Sinonime )
proliferáție s f. (sil. -ți-e), art. proliferáția (sil. -ți-a), g.-d. art. proliferáției; pl. proliferáții (Sursa: Ortografic )
| proliferație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | proliferație | proliferația |
| plural | proliferații | proliferațiile |
| genitiv-dativ | singular | proliferații | proliferației |
| plural | proliferații | proliferațiilor |
| vocativ | singular | proliferație, proliferațio |
| plural | proliferațiilor |
