Dex.Ro Mobile
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. (Sursa: DEX '98 )

PROLEGÓMENE m. pl. livr. 1) Prefață amplă. 2) Expunere preliminară a problematicii unei științe sau a unei teorii. /<fr. prolégomenes (Sursa: NODEX )

PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte]. (Sursa: DN )

PROLEGÓMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena) (Sursa: MDN )

prolegómene s. n. pl. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
prolegomene   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural prolegomene prolegomenele
genitiv-dativ singular
plural prolegomene prolegomenelor
vocativ singular
plural prolegomenelor