PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROHIBÍȚIE s.f. Oprire, interzicere; (spec.) interzicere de a vinde, de a importa sau de a exporta o marfă. [Gen. -iei, var. prohibițiune s.f. / cf. fr. prohibition, lat. prohibitio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROHIBÍȚIE s. f. 1. interdicție. 2. măsură prin care statul interzice producția, circulația sau comercializarea anumitor produse. (< fr. prohibition, lat. prohibitio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROHIBÍȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

prohibíție s. f. (sil. -ți-e), art. prohibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROHIBÍȚIE ~i f. 1) v. A PROHIBI. 2) Măsură prin care se interzice a săvârși ceva; interdicție. [G.-D. prohibiției] /<fr. prohibition (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard