PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. (Sursa: DEX '98 )
PROGNÁT, -Ă adj. Care are maxilarele proeminente, ieșite înainte. [< fr. prognathe, cf. gr. pro – înainte, gnathos – falcă]. (Sursa: DN )
PROGNÁT, -Ă adj. care prezintă prognatism. (< fr. prognathe) (Sursa: MDN )
prognát adj. m. (sil. mf. -gnat), pl. prognáți; f. sg. prognátă, pl. prognáte (Sursa: Ortografic )
| prognat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | prognat | prognatul | prognată | prognata |
| plural | prognați | prognații | prognate | prognatele |
| genitiv-dativ | singular | prognat | prognatului | prognate | prognatei |
| plural | prognați | prognaților | prognate | prognatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
