PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PROGENITÚRĂ s. f. vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PROGENITÚRĂ s. 1. v. urmaș. 2. v. copil. 3. v. pui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PROGENITÚRĂ ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progéniture (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard