PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. (Sursa: DEX '98 )
PROFEȚÍE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia]. (Sursa: DN )
PROFEȚÍE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie) (Sursa: MDN )
PROFEȚÍE s. v. prezicere. (Sursa: Sinonime )
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile (Sursa: Ortografic )
PROFEȚÍE ~i f. rel. Fapt prezis de un profet; prorocire. /<fr. prophétie (Sursa: NODEX )
| profeție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | profeție | profeția |
| plural | profeții | profețiile |
| genitiv-dativ | singular | profeții | profeției |
| plural | profeții | profețiilor |
| vocativ | singular | profeție, profețio |
| plural | profețiilor |
